rece
[Sinonime]
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută faţă de o limită dată, faţă de un mediu oarecare sau faţă de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzaţia de frig, care aduce frig. ♢ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depăşeşte, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ♢ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluenţat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ♢ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care şi-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificaţie, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ţine cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înţepenit (de frig, de emoţie). ♢ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezenţă de spirit. ♦ Care şi-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsufleţit, ţeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferenţă, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noţiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÉCE1 n. Temperatură scăzută a mediului înconjurător; răceală. Nituire la ~. ♢ A-i trece cuiva ~ prin inimă (sau prin spate) a se speria tare; a se înfiora. /<lat. recens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÉCE2 adv. 1) Fără nici un interes; cu răceală. ♢ A lăsa pe cineva ~ a nu produce nici o impresie asupra cuiva; a lăsa indiferent pe cineva. 2) În mod obiectiv; dezinteresat. A judeca la ~. /<lat. recens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÉC//E3 ~i adj. (în opoziţe cu cald) 1) Care are o temperatură scăzută; care creează senzaţie de frig; lipsit de căldură. Vânt ~. ♢ ~ ca de gheaţă foarte rece. Climă ~ climă caracteristică regiunilor polare. Cu sânge ~ liniştit; calm. 2) Care este mai puţin cald decât ar trebui (sau decât este obişnuit). Cameră ~. ♢ Gustări sau mâncăruri) reci alimente (gătite) care se consumă neîncălzite. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestă-rile lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufle-tească; sec. Primire ~. /<lat. recens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
réce adj. – Lipsit de căldură, îngheţat. – Var. Mold. răce. Mr. (a)raţe, megl. raţi, istr. rǫce. Lat. rĕcens (Densusianu, Hlr., 196; Puşcariu 1454; REW 7109), probabil redus la *rĕces (Tiktin), cf. it., port. recente, v. fr. roisent, sp. recién. – Der. reci, s.f. pl. (Trans., gelatină de carne, galantină); răci, vb. (a face să fie rece; a răcori; a căpăta o răceală, a provoca o răceală); răceală, s.f. (răcoare, frig; indiferenţă; răcire; gripă); răcitoare, s.f. (gheţar, frigider); răcitor, s.n. (frigider); răcitură, s.f. (galantină; hrană rece). – Cf. răcoare.
(Dicţionarul etimologic român)
sânge-réce s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
réce adj. m., f. réce; pl. m. şi f. reci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÂNGE RÉCE s. v. calm, cumpăt, fire, stăpânire.
(Dicţionar de sinonime)
RÉCE adj. v. academic, apatic, aspru, convenţional, delăsător, distant, flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, indolent, insensibil, lăsător, nepăsător, neprietenos, nesensibil, nesimţitor, nesociabil, pasiv, placid, răstit, rezervat, ridicat, tembel.
(Dicţionar de sinonime)
RÉCE adj., s. 1. adj. v. friguros. 2. s. v. frig. 3. adj. reavăn, răcoros, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopţii.) 4. adj. v. geros. 5. adj. (GEOGR., MET.) polar, (înv.) polaric. (Climă, zonă ~.) 6. adj. răcit. (Ciorba e ~.) 7. adj. proaspăt. (A băut un pahar cu apă ~.) 8. adj. v. uscat. 9. adj. v. mort. 10. (fig.) indiferent, insensibil, nesensibil, pasiv. (Femeie ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Rece ≠ cald, fierbinte
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÉCE1 n. Temperatură scăzută a mediului înconjurător; răceală. Nituire la ~. ♢ A-i trece cuiva ~ prin inimă (sau prin spate) a se speria tare; a se înfiora. /<lat. recens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÉC//E3 ~i adj. (în opoziţe cu cald) 1) Care are o temperatură scăzută; care creează senzaţie de frig; lipsit de căldură. Vânt ~. ♢ ~ ca de gheaţă foarte rece. Climă ~ climă caracteristică regiunilor polare. Cu sânge ~ liniştit; calm. 2) Care este mai puţin cald decât ar trebui (sau decât este obişnuit). Cameră ~. ♢ Gustări sau mâncăruri) reci alimente (gătite) care se consumă neîncălzite. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestă-rile lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufle-tească; sec. Primire ~. /<lat. recens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
réce adj. – Lipsit de căldură, îngheţat. – Var. Mold. răce. Mr. (a)raţe, megl. raţi, istr. rǫce. Lat. rĕcens (Densusianu, Hlr., 196; Puşcariu 1454; REW 7109), probabil redus la *rĕces (Tiktin), cf. it., port. recente, v. fr. roisent, sp. recién. – Der. reci, s.f. pl. (Trans., gelatină de carne, galantină); răci, vb. (a face să fie rece; a răcori; a căpăta o răceală, a provoca o răceală); răceală, s.f. (răcoare, frig; indiferenţă; răcire; gripă); răcitoare, s.f. (gheţar, frigider); răcitor, s.n. (frigider); răcitură, s.f. (galantină; hrană rece). – Cf. răcoare.
(Dicţionarul etimologic român)
sânge-réce s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
réce adj. m., f. réce; pl. m. şi f. reci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÂNGE RÉCE s. v. calm, cumpăt, fire, stăpânire.
(Dicţionar de sinonime)
RÉCE adj. v. academic, apatic, aspru, convenţional, delăsător, distant, flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, indolent, insensibil, lăsător, nepăsător, neprietenos, nesensibil, nesimţitor, nesociabil, pasiv, placid, răstit, rezervat, ridicat, tembel.
(Dicţionar de sinonime)
RÉCE adj., s. 1. adj. v. friguros. 2. s. v. frig. 3. adj. reavăn, răcoros, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopţii.) 4. adj. v. geros. 5. adj. (GEOGR., MET.) polar, (înv.) polaric. (Climă, zonă ~.) 6. adj. răcit. (Ciorba e ~.) 7. adj. proaspăt. (A băut un pahar cu apă ~.) 8. adj. v. uscat. 9. adj. v. mort. 10. (fig.) indiferent, insensibil, nesensibil, pasiv. (Femeie ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Rece ≠ cald, fierbinte
(Dicţionar de antonime)