întâmpina dex - definiţie, sinonime, conjugare

întâmpina

[Conjugare] [Sinonime]
ÎNTÂMPINÁ, întấmpin, vb. I. 1. Tranz. A-i ieşi cuiva înainte pentru a-l primi. ♦ Tranz. şi refl. recipr. (Înv. şi reg.) A (se) întâlni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face faţă unor cheltuieli, unor obligaţii. 4. Tranz. (Înv.) A ieşi cu oaste în calea duşmanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. şi tranz. (Înv.) A replica, a răspunde. [Var.: întimpiná vb. I] – În + tâmpină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTÂMPINÁ întâmpin tranz. 1) (persoane) A aştepta ieşind în cale (conform unei înţelegeri prealabile). ♢ ~ o sărbătoare (sau o dată) a fi în aşteptarea unei sărbători (sau a unei date), pregătind cele necesare. 2) (obstacole, greutăţi) A găsi în calea sa; a întâlni. /în + tâmpină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întîmpiná (întấmpin, întâmpinát), vb. – 1. A i se ivi cuiva un obstacol sau un duşman. – 2. A preveni, a prevedea. – 3. A replica, a răspunde. – 4. A ieşi cuiva înainte pentru a-l primi. – 5. A afla, a găsi. – 6. (Refl.) A se întîlni, a da pe faţă. – Var. înv. tîmpina, (în)tîmpina. De la tîmpi „a toci”, cu suf. -ina, ca clăticlătina, smucismăcina, roşiruşina etc. Pentru semantism, cf. ostîmpi „a da la o parte” sau sb. stupiti „a toci” › „a opri”. Celelalte der. propuse par mai puţin probabile: din gr. ὑπαντάω „a întîlni” (Cihac, II, 666); de la un lat. *tempināre (Byhan 32), din lat. *in-tropāre, cu înlocuirea suf. ināre (Creţu 339). Mai acceptată în general, der. de la tîmpină (Candrea, Éléments, 26; JB, V, 337; Puşcariu, Dacor., II, 762; DAR; Scriban) nu este satisfăcătoare, deoarece sensul etimologic („a primi cu muzică de tobiţe”) nu pare firesc, nepotrivindu-se cu condiţiile istorice ale rom., şi nu apare cu nici un sens înv. sau actual al cuvîntului, în ciuda afirmaţiei contrare din DAR. etimonul sl. tǫpanŭ (Rosetti, III, 56), nu e probabil. Der. îmtîmpinare, s.f. (întîlnire, primire; prevenire; obiecţie, observaţie; epilepsie); întîmpinat, s.n. (boală nedefinită a oamenilor şi vitelor); întîmpinătură (var. întunchinătură), s.f. (reumatism poliarticulat acut), numit astfel datorită caracterului său brusc, cf. întînitură; tîmpiş, adv. (înv., de ajutor), der. neclară, folosit rar în sec. XVII; preîntîmpina, vb. (a preveni, a anunţa), der. modern, format pe baza fr. prévenir.
(Dicţionarul etimologic român)

întâmpiná vb., ind. prez. 1 sg. întâmpin, 3 sg. şi pl. întâmpină, perf. s. 1 sg. întâmpinái
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTÂMPINÁ vb. 1. a primi, (înv. şi reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tâmpina. (A ~ oaspeţii cu pâine şi sare.) *2. (fig.) a întâlni. (~ unele gre-utăţi.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTÂMPINÁ vb. v. întâlni, răspunde, replica, riposta, vedea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inta intam intamp

Cuvinte se termină cu literele: na ina pina mpina ampina