Confuzia
[Sinonime]
CONFÚZIE, confuzii, s.f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ♢ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, raţionament, memorie etc., însoţite uneori de agitaţie. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligaţii prin întrunirea, în aceeaşi persoană, a calităţilor de creditor şi debitor. [Var.: confuziúne s.f.] – Din fr. confusion, lat confusio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFÚZI//E ~i f. 1) Caracter confuz; stare confuză; lipsă de claritate; încurcătură. 2) Eroare rezultată din confundarea lucrurilor sau a fiinţelor. ♢ ~ mintală stare patologică pasageră sau persistentă constând în pierderea clarităţii gândirii. [Art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr. confusion, lat. confusio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONFÚZIE s.f. Încurcătură; lipsă de orientare. ♢ Confuzie mintală = tulburare de conştiinţă care apare în cazul unor infecţii şi intoxicaţii. [Gen. -iei, var. confuziune s.f. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].
(Dicţionar de neologisme)
CONFÚZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. o ~ mintală = tulburare de conştiinţă, în cazul unor infecţii şi intoxicaţii. (< fr. confusion, lat. confusio)
(Marele dicţionar de neologisme)
confúzie s. f. (sil. -zi-e), art. confúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (sil. -zi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONFÚZIE s. 1. încurcătură, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală, (fam.) halima. (S-a produs o ~ de nedescris.) 2. imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Confuzie ≠ precizie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFÚZI//E ~i f. 1) Caracter confuz; stare confuză; lipsă de claritate; încurcătură. 2) Eroare rezultată din confundarea lucrurilor sau a fiinţelor. ♢ ~ mintală stare patologică pasageră sau persistentă constând în pierderea clarităţii gândirii. [Art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr. confusion, lat. confusio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONFÚZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. o ~ mintală = tulburare de conştiinţă, în cazul unor infecţii şi intoxicaţii. (< fr. confusion, lat. confusio)
(Marele dicţionar de neologisme)
confúzie s. f. (sil. -zi-e), art. confúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (sil. -zi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONFÚZIE s. 1. încurcătură, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală, (fam.) halima. (S-a produs o ~ de nedescris.) 2. imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Confuzie ≠ precizie
(Dicţionar de antonime)