ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. a d o m á n y.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADEMEN//Í ~ésc tranz. 1) A atrage prin calităţile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la relaţii sexuale prin promisiuni false; a seduce; a înşela. 3) rar A face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite; a păcăli; a înşela; a amăgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin şiretlicuri; a prinde în mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adomány
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoşii sufletul mieu şi cu bărbaţii încruntători viiaţa mea, întru a carora mîni iaste păcat şi direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v.\r\nEtimologie: magh. adomány.\r\nCf. a s l a m, m î z d ă, u j u r i e.
(Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali)
ademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înşela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s.f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).
(Dicţionarul etimologic român)
ademení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ademenésc, imperf. 3 sg. ademeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ademeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ademánă, ademéni, s.f. (înv.) mită, tentaţie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ADEMENÍ vb. 1. v. tenta. 2. v. înşela. 3. v. seduce.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A ademeni ≠ a dezgusta
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ADEMEN//Í ~ésc tranz. 1) A atrage prin calităţile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la relaţii sexuale prin promisiuni false; a seduce; a înşela. 3) rar A face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite; a păcăli; a înşela; a amăgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin şiretlicuri; a prinde în mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adomány
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali)
ademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înşela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s.f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).
(Dicţionarul etimologic român)
ademení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ademenésc, imperf. 3 sg. ademeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ademeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ademánă, ademéni, s.f. (înv.) mită, tentaţie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ADEMENÍ vb. 1. v. tenta. 2. v. înşela. 3. v. seduce.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A ademeni ≠ a dezgusta
(Dicţionar de antonime)