afront

AFRÓNT, afronturi, s.n. Insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public. – Din fr. affront.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFRONTÁ, afrónt, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta. [Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFRÓNT ~uri n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un ~. [Sil. a-front] /<fr. affront
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AFRÓNT s.n. Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. [Pl. -turi. / < fr. affront].
(Dicţionar de neologisme)

AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operaţie buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
(Dicţionar de neologisme)

AFRÓNT s. n. insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto)
(Marele dicţionar de neologisme)

AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operaţie buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
(Marele dicţionar de neologisme)

!afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

afrónt s. n. (sil. -front), pl. afrónturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. şi pl. afróntă/afrúntă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AFRÓNT s. v. jignire.
(Dicţionar de sinonime)