AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) da ajutor, sprijin. ♢ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ♢ Expr. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinităţii, folosită la începutul unei acţiuni; b) (substantivat) situaţie favorabilă în evoluţia unei acţiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitură. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AJUTÁ ajút 1. tranz. A susţine printr-un ajutor. ~ un prieten. ♢ A-l ~ mintea (sau capul) a fi capabil. 2. intranz. A fi de folos; a servi; a folosi. ~ în muncă. /<lat. adjutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE AJUTÁ mă ajút intranz. 1) A face uz; a se servi; a se folosi. ~ de un baston. 2) A face (concomitent) schimb de ajutor (cu cineva). /<lat. adjutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ajutá (ajutát, ajutát), vb. – A da ajutor, sprijin. – Mr. ağut, megl. jut, istr. (a)jut. Lat. adῑūtāre (Puşcariu 51; Candrea-Dens., 34; REW 172; DAR; la Cicero: adjutare; cf. it. ajutare, prov. ajudar, fr. aider, sp. ayudar, gal., port. ajudar. Der. ajutat, s.n. (ajutor); ajutător, adj. (auxiliar).
(Dicţionarul etimologic român)
ajutá vb., ind. prez. 1 sg. ajút, 3 sg. şi pl. ajútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AJUTÁ vb. 1. a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susţine, (rar) a (se) protegui, (înv. şi pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemâna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depăşească impasul.) 2. v. asista. 3. (BIS.) a milui, (înv.) a proslăvi. (L-a ~ Dumnezeu.) 4. v. susţine. 5. a folosi, a servi, a sluji. (Asta îţi ~ la ceva?) 6. v. prii. 7. v. favoriza.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A ajuta ≠ a împiedica, a încurca
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AJUTÁ ajút 1. tranz. A susţine printr-un ajutor. ~ un prieten. ♢ A-l ~ mintea (sau capul) a fi capabil. 2. intranz. A fi de folos; a servi; a folosi. ~ în muncă. /<lat. adjutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ajutá (ajutát, ajutát), vb. – A da ajutor, sprijin. – Mr. ağut, megl. jut, istr. (a)jut. Lat. adῑūtāre (Puşcariu 51; Candrea-Dens., 34; REW 172; DAR; la Cicero: adjutare; cf. it. ajutare, prov. ajudar, fr. aider, sp. ayudar, gal., port. ajudar. Der. ajutat, s.n. (ajutor); ajutător, adj. (auxiliar).
(Dicţionarul etimologic român)
ajutá vb., ind. prez. 1 sg. ajút, 3 sg. şi pl. ajútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AJUTÁ vb. 1. a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susţine, (rar) a (se) protegui, (înv. şi pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemâna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depăşească impasul.) 2. v. asista. 3. (BIS.) a milui, (înv.) a proslăvi. (L-a ~ Dumnezeu.) 4. v. susţine. 5. a folosi, a servi, a sluji. (Asta îţi ~ la ceva?) 6. v. prii. 7. v. favoriza.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A ajuta ≠ a împiedica, a încurca
(Dicţionar de antonime)