amină
AMÍNĂ, amine, s.f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă cu proprietăţi de amoniac (care este folosită în industria coloranţilor, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacţie. /<fr. amine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMÍNĂ s.f. 1. Substanţă cu proprietăţile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine].
(Dicţionar de neologisme)
AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)
(Marele dicţionar de neologisme)
amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă cu proprietăţi de amoniac (care este folosită în industria coloranţilor, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacţie. /<fr. amine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)
(Marele dicţionar de neologisme)
amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)