ardență

ARDÉNT, -Ă, ardenţi, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul. – Din fr. ardent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARDÉNŢĂ s.f. (Livr.) Ardoare. – Din ardent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Plin de ardoare; înfocat. /<fr. ardent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].
(Dicţionar de neologisme)

ARDÉNŢĂ s.f. 1. (Rar) Înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare. 2. (Mar.) Caracteristică a unei nave în mers de a veni cu prora în vânt. [Cf. fr. ardence, it. ardenza].
(Dicţionar de neologisme)

ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens)
(Marele dicţionar de neologisme)

ardénţă s.f. 1. Ardoare. 2. (mar.) Tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt. (< fr. ardence, it. ardenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

ardént adj. m., pl. ardénţi; f. sg. ardéntă, pl. ardénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ardénţă s. f., g.-d. art. ardénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ARDÉNT adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat.
(Dicţionar de sinonime)

ARDÉNŢĂ s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire.
(Dicţionar de sinonime)