ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. şi refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p.ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ASFÍXIE, asfixii, s.f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ASFIXI//Á ~éz tranz. A face să se asfixieze; a înăbuşi; a sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ASFIXI//Á mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuşi; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ASFIXÍ//E ~i f. Oprire a respiraţiei datorită otrăvirii cu gaze, înecului sau strangulării; sufocare. [G.-D. asfixiei] /<fr. asphyxie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuşi, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].
(Dicţionar de neologisme)
ASFIXÍE s.f. Oprire a respiraţiei (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii şi moartea; înăbuşire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsaţiei].
(Dicţionar de neologisme)
ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuşi, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)
(Marele dicţionar de neologisme)
ASFIXÍE s. f. oprire a respiraţiei prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia)
(Marele dicţionar de neologisme)
asfixiá vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. asfixiáză, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. asfixiéze; ger. asfixiínd (sil. -xi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
asfixíe s. f., art. asfixía, g.-d. art. asfixíei; pl. asfixíi, art. asfixíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ASFIXÍE s. asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzaţie de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ASFÍXIE, asfixii, s.f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ASFIXI//Á mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuşi; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ASFIXÍ//E ~i f. Oprire a respiraţiei datorită otrăvirii cu gaze, înecului sau strangulării; sufocare. [G.-D. asfixiei] /<fr. asphyxie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuşi, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].
(Dicţionar de neologisme)
ASFIXÍE s.f. Oprire a respiraţiei (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii şi moartea; înăbuşire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsaţiei].
(Dicţionar de neologisme)
ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuşi, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)
(Marele dicţionar de neologisme)
ASFIXÍE s. f. oprire a respiraţiei prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia)
(Marele dicţionar de neologisme)
asfixiá vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. asfixiáză, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. asfixiéze; ger. asfixiínd (sil. -xi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
asfixíe s. f., art. asfixía, g.-d. art. asfixíei; pl. asfixíi, art. asfixíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ASFIXÍE s. asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzaţie de ~.)
(Dicţionar de sinonime)