botă
[Sinonime]
BÓTĂ1, bote, s.f. 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă şi înfundat la amândouă capetele, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, care serveşte pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (Reg.) Doniţă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÓTĂ2, bote, s.f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÓT//Ă1 ~e f. Lovitură de scrimă dată cu floreta sau cu sabia. /<ung. bot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BÓT//Ă2 ~e f. Vas din doage, înfundat la ambele părţi, având o mică deschizătură la capac, folosit pentru transportarea şi păstrarea lichidelor. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bótă (bóte), s.f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniţă. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s.m. (dogar); botcă, s.f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac).
(Dicţionarul etimologic român)
bótă s.f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű „literă” (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto „stupid” sau megl. buta „tont”.
(Dicţionarul etimologic român)
bótă (bóte), s.f. – Băţ, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se foloseşte în Mold. şi Trans. – Der. botaş, s.m. (hăitaş); botcă, s.f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s.n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, şi cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s.f. (inflorescenţă).
(Dicţionarul etimologic român)
BÓTĂ s.f. Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia. [< fr. botte, it. botta].
(Dicţionar de neologisme)
BÓTĂ s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr. botte)
(Marele dicţionar de neologisme)
bótă (vas de lemn, bâtă) s. f., pl. bóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÓTĂ s. v. bâtă, ciomag, cofă, doniţă, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÓTĂ2, bote, s.f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BÓT//Ă2 ~e f. Vas din doage, înfundat la ambele părţi, având o mică deschizătură la capac, folosit pentru transportarea şi păstrarea lichidelor. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bótă (bóte), s.f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniţă. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s.m. (dogar); botcă, s.f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac).
(Dicţionarul etimologic român)
bótă s.f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű „literă” (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto „stupid” sau megl. buta „tont”.
(Dicţionarul etimologic român)
bótă (bóte), s.f. – Băţ, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se foloseşte în Mold. şi Trans. – Der. botaş, s.m. (hăitaş); botcă, s.f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s.n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, şi cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s.f. (inflorescenţă).
(Dicţionarul etimologic român)
BÓTĂ s.f. Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia. [< fr. botte, it. botta].
(Dicţionar de neologisme)
BÓTĂ s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr. botte)
(Marele dicţionar de neologisme)
bótă (vas de lemn, bâtă) s. f., pl. bóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÓTĂ s. v. bâtă, ciomag, cofă, doniţă, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)