boz

BOZ, boji, s.m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe şi cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. b o z, bg. b ă z e, magh. b o d z a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOZ boji m. Plantă erbacee umbeliformă, toxică, cu miros neplăcut, cu flori albe şi cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

boz (-zi), s.m. – (Înv.) Idol, zeu păgîn. – Var. boză, boază. Sl. bozĭ, pl. de la Bogŭ „Dumnezeu” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Berneker 111).
(Dicţionarul etimologic român)

boz (-zi), s.m. – Călin, Sambucus ebulus, Ebulum humile. – Var. bozie, boziu, boj. Mr. iboz, megl. boz. Sl., cf. bg. băzie, rus. boz; dar nu apare etimonul slav (cf. Meyer, Neugr. St., II, 19). V. şi ngr. βούζιον, alb. vuzë, mag. bodza.
(Dicţionarul etimologic român)

boz s. m., pl. boji
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BOZ s. (BOT.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. şi reg.) soc mic.
(Dicţionar de sinonime)

BOZ s. v. divinitate, dumnezeu, idol, spânz, zeitate, zeu.
(Dicţionar de sinonime)