brusc

BRUSC, -Ă, bruşti, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neaşteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRU//SC ~scă (~şti, ~şte) şi adverbial 1) Care se produce repede şi pe neaşteptate; fără pregătire prealabilă; neaşteptat; subit. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate; brutal. A întrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neaşteptate, deodată; precipitat, cu violenţă, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uşti, -uşte. / < it. brusco, fr. brusque].
(Dicţionar de neologisme)

BRUSC, -Ă adj. (şi adv.) care se produce pe neaşteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque)
(Marele dicţionar de neologisme)

brusc adj. m., pl. bruşti; f. sg. brúscă, pl. brúşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRUSC adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. fulgerător, instantaneu, năprasnic, neaşteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulgerător, spontan. (O reacţie ~.) 4. adv. v. deodată.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Brusc ≠ lent, lin
(Dicţionar de antonime)