citocromiile

CITOCROMÍE, citocromii, s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parţială de negru serveşte la redarea efectelor de tonuri închise. – Din fr. cytochromie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CITOCROMÍE s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parţială de negru serveşte la redarea efectelor de tonuri închise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celulă, chroma – culoare].
(Dicţionar de neologisme)

CITOCROMÍE s. f. procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parţială de negru serveşte la redarea efectelor de tonuri închise. (< fr. cytochromie)
(Marele dicţionar de neologisme)

citocromíe s. f. (sil. -cro-), art. citocromía, g.-d. art. citocromíei; pl. citocromíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)