cloacă

CLOÁCĂ, cloace, s.f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraş. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară şi rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor şi păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale şi urinare. – Din lat. cloaca, fr. cloaque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLOÁ//CĂ ~ce f. 1) Galerie subterană unde se varsă murdăriile dintr-un oraş. 2) Masă de apă murdară şi fetidă. 3) fig. Mediu social vicios; mocirlă. 4) fig. Loc cu reputaţie proastă. 5) (la amfibii, reptile, păsări etc.) Orificiu comun al canalelor urinare şi genitale. [G.-D. cloacei; Sil. cloa-că] /<fr. cloaque, lat. cloaca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLOÁCĂ s.f. 1. Canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraş. 2. Masă de apă murdară şi fetidă. ♦ (Fig.) Loc rău famat, mediu imoral. 3. Orificiu comun al căilor urinare, intestinale şi genitale la batracieni, reptile, păsări şi la unele mamifere. [Pron. cloa-că. / < fr. cloaque].
(Dicţionar de neologisme)

CLOÁCĂ s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraş. 2. masă de apă murdară şi fetidă. ♢ (fig.) loc rău famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al căilor urinare, intestinale şi genitale la batracieni, reptile, păsări şi la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca)
(Marele dicţionar de neologisme)

cloácă s. f., g.-d. art. cloácei; pl. cloáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CLOÁCĂ s. v. hazna.
(Dicţionar de sinonime)