COLORÁ, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanţă expresivă stilului, exprimării etc., a nuanţa, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A COLOR//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a coloranţilor etc.) dând anumite culori. 2) fig. A varia prin nuanţe vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COLORÁ vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr. colorer, it., lat. colorare].
(Dicţionar de neologisme)
COLORÁ vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)
(Marele dicţionar de neologisme)
colorá vb., ind. prez. 1 sg. coloréz, 3 sg. şi pl. coloreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COLORÁ vb. v. vopsi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) colora ≠ a (se) decolora
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A COLOR//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a coloranţilor etc.) dând anumite culori. 2) fig. A varia prin nuanţe vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
COLORÁ vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)
(Marele dicţionar de neologisme)
colorá vb., ind. prez. 1 sg. coloréz, 3 sg. şi pl. coloreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COLORÁ vb. v. vopsi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) colora ≠ a (se) decolora
(Dicţionar de antonime)