colorimetrie

COLORIMETRÍE s.f. 1. Determinare a concentraţiei unei soluţii colorate. 2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. – Din fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COLORIMETRÍE f. Analiză cantitativă a substanţelor colorate într-o soluţie cu ajutorul unui colorimetru. /<fr. colorimétrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COLORIMETRÍE s.f. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. [Gen. -iei. / < fr. colorimétrie].
(Dicţionar de neologisme)

COLORIMETRÍE s. f. 1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. 2. măsurare a intensităţii coloraţiei lichidelor. 3. ştiinţă care studiază determinarea şi clasificarea culorilor. (<fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

colorimetríe s. f. (sil. -tri-), art. colorimetría, g.-d. colorimetríi, art. colorimetríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)