COMPÚNE, compún, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (după pune).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A COMPÚNE compún tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalităţi etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susţinut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE COMPÚNE se compúne intranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
compúne (compún, ús), vb. – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer şi cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s.f.; compoziţie, s.f., din fr. composition; compozitor, s.m., din fr. compositeur; compozant, s.n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)
COMPÚNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perf.s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer].
(Dicţionar de neologisme)
COMPÚNE vb. I. tr. 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. refl. a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere)
(Marele dicţionar de neologisme)
compúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compún; conj. prez. 3 sg. şi pl. compúnă; ger. compunând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
perféctul compús s. n. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COMPÚNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. alcătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârşi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A compune ≠ a descompune
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A COMPÚNE compún tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalităţi etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susţinut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
compúne (compún, ús), vb. – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer şi cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s.f.; compoziţie, s.f., din fr. composition; compozitor, s.m., din fr. compositeur; compozant, s.n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)
COMPÚNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perf.s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer].
(Dicţionar de neologisme)
COMPÚNE vb. I. tr. 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. refl. a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere)
(Marele dicţionar de neologisme)
compúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compún; conj. prez. 3 sg. şi pl. compúnă; ger. compunând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
perféctul compús s. n. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COMPÚNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. alcătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârşi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A compune ≠ a descompune
(Dicţionar de antonime)