CONFLUÉNT, -Ă, confluenţi, -te, adj., s.m. (Curs de apă) care se uneşte cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. confluent, lat. confluens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFLUÉNŢĂ, confluenţe, s.f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFLUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre ape curgătoare) Care ţine de confluenţă; propriu confluenţei. ♢ Străzi ~te străzi mici care unindu-se formează o stradă mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONFLUÉNŢ//Ă ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. con-fluenţei; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONFLUÉNT, -Ă adj. (Despre ape) Care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu etc.) mai mare. ♦ (Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron. -flu-ent. / < fr. confluent, it. confluente, cf. lat. confluens].
(Dicţionar de neologisme)
CONFLUÉNŢĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întâlnire; contact, întâlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].
(Dicţionar de neologisme)
CONFLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un ţel comun. (< fr. confluent, lat. confluens)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONFLUÉNŢĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi gheţari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)
confluént adj. m., s. m. (sil. -flu-ent), pl. confluénţi; f. sg. confluéntă, pl. confluénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
confluénţă s. f. → fluenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONFLUÉNŢĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFLUÉNŢĂ, confluenţe, s.f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONFLUÉNŢ//Ă ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. con-fluenţei; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONFLUÉNT, -Ă adj. (Despre ape) Care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu etc.) mai mare. ♦ (Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron. -flu-ent. / < fr. confluent, it. confluente, cf. lat. confluens].
(Dicţionar de neologisme)
CONFLUÉNŢĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întâlnire; contact, întâlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].
(Dicţionar de neologisme)
CONFLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un ţel comun. (< fr. confluent, lat. confluens)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONFLUÉNŢĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi gheţari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)
confluént adj. m., s. m. (sil. -flu-ent), pl. confluénţi; f. sg. confluéntă, pl. confluénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
confluénţă s. f. → fluenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONFLUÉNŢĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)
(Dicţionar de sinonime)