consecinţe
[Sinonime]
CONSECÍNŢĂ, consecinţe, s.f. Rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu; urmare. ♢ În consecinţă = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispoziţiilor, situaţiei etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSECÍNŢ//Ă ~e f. Fapt ce rezultă dintr-o acţiune; urmare; rezultat; efect ♢ În ~ a) reieşind din situaţie; în conformitate cu circumstanţele; b) prin urmare; aşadar. [G.-D. consecinţei] /<fr. consequence, lat. consequentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
consecínţă (consecínţe), s.f. – Rezultat, urmare. Var. consecvenţă. Lat. consequentia (sec. XIX). Sensul s-a specializat în consecinţă „efect, rezultat” şi consecvenţă „corespondenţă între principii şi aplicarea lor”. – Der. consecvent, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
CONSECÍNŢĂ s.f. Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acţiuni; urmare. [Cf. fr. conséquence, lat. consequentia].
(Dicţionar de neologisme)
CONSECÍNŢĂ s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acţiuni; efect, urmare. o în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situaţiei, împrejurărilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (după fr. conséquence, lat. consequentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
consecínţă s. f., g.-d. art. consecínţei; pl. consecínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSECÍNŢĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. v. consecvent.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSECÍNŢ//Ă ~e f. Fapt ce rezultă dintr-o acţiune; urmare; rezultat; efect ♢ În ~ a) reieşind din situaţie; în conformitate cu circumstanţele; b) prin urmare; aşadar. [G.-D. consecinţei] /<fr. consequence, lat. consequentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
CONSECÍNŢĂ s.f. Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acţiuni; urmare. [Cf. fr. conséquence, lat. consequentia].
(Dicţionar de neologisme)
CONSECÍNŢĂ s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acţiuni; efect, urmare. o în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situaţiei, împrejurărilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (după fr. conséquence, lat. consequentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
consecínţă s. f., g.-d. art. consecínţei; pl. consecínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSECÍNŢĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. v. consecvent.
(Dicţionar de sinonime)