CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, în şir; succesiv. ♢ Propoziţie consecutivă = propoziţie circumstanţială care exprimă rezultatul unei acţiuni sau al unei stări din propoziţia regentă. Conjuncţie consecutivă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă. – Din fr. consécutif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSECUTÍV ~ă (~i, ~e) Care urmează neîntrerupt unul după altul; cu proprietatea de a se succeda; în raport de succesiune; succesiv. ♢ Propoziţie ~ă propoziţie secundară prin care se exprimă urmarea acţiunii din regentă. Conjuncţie ~ă conjuncţie prin care se leagă de regentă o propoziţie consecutivă. /<fr. consécutif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONSECUTÍV, -Ă adj. Care urmează neîntrerupt, la rând, succesiv. ♢ Propoziţie consecutivă (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă urmarea, rezultatul unei acţiuni sau calităţi arătate în propoziţia regentă; conjuncţie consecutivă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă. [Cf. fr. consécutif, it. consecutivo].
(Dicţionar de neologisme)
CONSECUTÍV, -Ă adj. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv. o complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă. (< fr. consécutif)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONSECUTÍVĂ s.f. v. consecutiv [în DN].
(Alte dicţionare)
consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. sg. consecutívă, pl. consecutíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSECUTÍV adj. v. succesiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Consecutiv ≠ neconsecutiv
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSECUTÍV ~ă (~i, ~e) Care urmează neîntrerupt unul după altul; cu proprietatea de a se succeda; în raport de succesiune; succesiv. ♢ Propoziţie ~ă propoziţie secundară prin care se exprimă urmarea acţiunii din regentă. Conjuncţie ~ă conjuncţie prin care se leagă de regentă o propoziţie consecutivă. /<fr. consécutif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONSECUTÍV, -Ă adj. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv. o complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă. (< fr. consécutif)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONSECUTÍVĂ s.f. v. consecutiv [în DN].
(Alte dicţionare)
consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. sg. consecutívă, pl. consecutíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSECUTÍV adj. v. succesiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Consecutiv ≠ neconsecutiv
(Dicţionar de antonime)