convorbire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONVORBÍRE, convorbiri, s.f. Acţiunea de a convorbi; conversaţie, discuţie. ♢ Convorbire telefonică = comunicaţie bilaterală realizată prin intermediul unei instalaţii telefonice. – V. convorbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONVORB//Í ~ésc intranz. rar A ţine o convorbire; a sta de vorbă; a conversa; a discuta; a disputa. /con- + a vorbi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONVORBÍR//E ~i f. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuţie; conversaţie; dialog. ~ aprinsă.~ telefonică comunicaţie bilaterală prin telefon. [Art. convorbirea; G.-D. convorbirii; Sil. -bi-re] /v. a convorbi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONVORBÍ vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden].
(Dicţionar de neologisme)

CONVORBÍRE s.f. Acţiunea de a convorbi; discuţie, conversaţie. ♢ Convorbire telefonică = discuţie realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].
(Dicţionar de neologisme)

CONVORBÍ vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONVORBÍRE s. f. discuţie, conversaţie. o ~ telefonică = discuţie prin telefon. (< convorbi)
(Marele dicţionar de neologisme)

convorbí vb. → vorbi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

convorbíre s. f. → vorbire
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONVORBÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.
(Dicţionar de sinonime)

CONVORBÍRE s. v. discuţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conv convo convor

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire rbire orbire