corabie

CORÁBIE, corăbii, s.f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport şi pentru acţiuni militare. ♢ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COR//ÁBIE ~ăbii f. (în trecut) Navă cu pânze folosită pentru transport şi pentru acţiuni militare. ♢ A i se îneca ~ăbiile a fi foarte întristat, amărât. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

corabíe (-íi), s.f. – 1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălţăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparţine aceleiaşi familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s.f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb. – Der. corăbier, s.m. (navigator, marinar); corăbierie, s.f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puţin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s.f. (dans tipic).
(Dicţionarul etimologic român)

corábie s. f. (sil. -bi-e), art. corábia (sil. -bi-a), g.-d. art. corăbiei/corábiei; pl. corăbii, art. corăbiile (sil. -bi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CORABIA DEŞÉRTULUI s. v. cămilă.
(Dicţionar de sinonime)

CORÁBIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. şi reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.
(Dicţionar de sinonime)