coriandru

CORIÁNDRU, coriandri, s.m. Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzator şi fructe în formă de globuleţe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care seminţele uscate se întrebuinţează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pr.: -ri-an-] – Din ngr. koríandron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORIÁNDR//U ~i m. Plantă erbacee anuală ale cărei seminţe se întrebuinţează drept condiment în industria alimentară şi în farmaceutică. [Sil. -ri-an-] /<ngr. koriandron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

coriándru (coriándri), s.m. – Plantă (Coriandrum sativum). – Var. (înv.) coliandru, coriand. Lat. coliandrus (sec. XVI), gr. ϰορίανδρος. Împrumut literar.
(Dicţionarul etimologic român)

CORIÁNDRU s.m. (Bot.) Plantă din regiunea mediteraneană, cu flori mici, de culoare albă sau roz, grupate în umbele compuse. [Pron. -ri-an-. / < fr. coriandre, cf. gr. koriandron].
(Dicţionar de neologisme)

CORIÁNDRU s. m. plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, şi fructe globuloase, bogate în uleiuri eterice. (< fr. coriandre, gr. koriandron)
(Marele dicţionar de neologisme)

coriándru s. m. (sil. -ri-an-), art. coriándrul; pl. coriándri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CORIÁNDRU s. (BOT.; Coriandrum sativum) (reg.) chimen, puciognă, buruiană-pucioasă, piper-alb.
(Dicţionar de sinonime)