CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. Fig. A-şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire(= conquirere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CUCER//Í ~ésc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţă armată; a ocupa. 2) A capta prin însuşiri deosebite (pentru a câştiga simpatia, dragostea sau bunăvoinţa). 3) A obţine prin luptă sau prin muncă susţinută. /<lat. conquerire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cucerí (cucerésc, cucerít), vb. – 1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (Refl.) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (Refl.) A se umili, a implora cu umilinţă. Lat. *conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Puşcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); cf. prov. conquerer, fr. conquérir. Sensul 1 este neol., din fr. conquérir. Evoluţia care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influenţe sl., presupusă de Candrea-Dens. – Der. cucerit, adj. (umil; pios); cuceritor, adj. (care cucereşte); cucerie, s.f. (înv., simplitate, umilinţă; pioşenie); cuceritură, s.f. (înv., respect nemărginit); necucerit, adj. (arogant); cucernic, adj. (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, s.f. (pioşenie, evlavie); cucerniceşte, adv. (evlavios).
(Dicţionarul etimologic român)
cucerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cucereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CUCERÍ vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au ~ cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câştiga. 5. a câştiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. v. încânta.
(Dicţionar de sinonime)
CUCERÍ vb. v. închina, pleca, preda, supune.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A cuceri ≠ a elibera
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CUCER//Í ~ésc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţă armată; a ocupa. 2) A capta prin însuşiri deosebite (pentru a câştiga simpatia, dragostea sau bunăvoinţa). 3) A obţine prin luptă sau prin muncă susţinută. /<lat. conquerire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
cucerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cucereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CUCERÍ vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au ~ cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câştiga. 5. a câştiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. v. încânta.
(Dicţionar de sinonime)
CUCERÍ vb. v. închina, pleca, preda, supune.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A cuceri ≠ a elibera
(Dicţionar de antonime)