căsăpi

CASÁP, casapi, s.m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Din tc. kasap.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A tăia în bucăţi, a măcelări, a ciopârţi. – Din casap.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CASÁP ~i m. pop. 1) Lucrător specializat în tăierea animalelor pentru consum; măcelar. 2) fig. Persoană care dă dovadă de cruzime excesivă. /<turc. kasap
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CĂSĂP//Í ~ésc tranz. 1) A tăia în bucăţi. ~ carnea. 2) (fiinţe) A omorî în mod barbar şi în număr mare (prin tăiere); a măcelări. /Din casap
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

casáp (casápi), s.m. – Măcelar. – Mr. căsap, megl. casap. Tc. kasab, din per. hasap, cuman. casap (Şeineanu, II, 92; Meyer 177; Lokotsch 1118; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰασάπης, alb., bg., sb. kasap. – Der. căsăpi, vb. (a omorî, a măcelări); căsăpie, s.f. (măcelărie); casap-başa, s.m. (căpetenie a breslei măcelarilor).
(Dicţionarul etimologic român)

casáp s. m., pl. casápi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căsăpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căsăpésc, imperf. 3 sg. căsăpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căsăpeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CASÁP s. v. măcelar.
(Dicţionar de sinonime)

CĂSĂPÍ vb. v. ciopârţi, distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, sfârteca, sfâşia, stârpi.
(Dicţionar de sinonime)