dături
[Sinonime]
DAT1, daturi, s.n. I. Faptul de a da2; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operaţii de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raţionament, într-o discuţie; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noţiune fundamentală. 2. (În superstiţii) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Aşa e datul (cuiva) = aşa e soarta (cuiva). – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DAT2, -Ă, daţi, -te, adj., s.f. I. Adj. Pus la dispoziţie, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ♢ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de faţă. Dat fiind (că...) = ţinând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deştept, isteţ; şmecher, şiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S.f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ♢ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de ştiinţă), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S.f. (Reg.) Soartă, destin. ♢ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DAT1 dátă (daţi, dáte) v. A DA. ♢ ~ dracului a) foarte isteţ; ager; b) şmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de faţă. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DAT2 ~uri n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaştere. 2) reg. Forţă supranaturală despre care se crede că determină desfăşurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rişcă. 2. (prin ext.) a eşua, a nu reuşi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
dat (boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. dáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dat adj. m., pl. daţi; f. sg. dátă, pl. dáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dat (faptul de a da, punctul de plecare al unui raţionament, soartă) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
iárba-dátului-şi-a-fáptului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IARBĂ-DE-DÁT s. v. talpa-gâştei.
(Dicţionar de sinonime)
IARBA-DATULUI-ŞI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DAT2, -Ă, daţi, -te, adj., s.f. I. Adj. Pus la dispoziţie, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ♢ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de faţă. Dat fiind (că...) = ţinând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deştept, isteţ; şmecher, şiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S.f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ♢ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de ştiinţă), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S.f. (Reg.) Soartă, destin. ♢ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DAT2 ~uri n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaştere. 2) reg. Forţă supranaturală despre care se crede că determină desfăşurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rişcă. 2. (prin ext.) a eşua, a nu reuşi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
dat (boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. dáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dat adj. m., pl. daţi; f. sg. dátă, pl. dáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dat (faptul de a da, punctul de plecare al unui raţionament, soartă) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
iárba-dátului-şi-a-fáptului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IARBĂ-DE-DÁT s. v. talpa-gâştei.
(Dicţionar de sinonime)
IARBA-DATULUI-ŞI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică.
(Dicţionar de sinonime)