daltă

DÁLTĂ, dălţi, s.f. Unealtă de oţel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÁLTĂ dălţi f. Unealtă de oţel în formă de pană, folosită la cioplit, în lemn sau în piatră; cioplitor. [G.-D. dălţii] /<sl. dlata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dáltă (dắlţi), s.f. – Unealtă de oţel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă. – Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s.f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s.m. (cioplitor).
(Dicţionarul etimologic român)

dáltă s. f., g.-d. art. dălţii; pl. dălţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DÁLTĂ s. (TEHN.) (înv.) scobitoare. (~ folosită în sculptură.)
(Dicţionar de sinonime)