decoletare

DECOLETÁ, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operaţia de decoletare. – Din fr. décolleter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECOLETÁRE, decoletări, s.f. Acţiunea de a decoleta şi rezultatul ei. ♦ Operaţie de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. – V. decoleta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECOLETÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci când sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul² şi frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter].
(Dicţionar de neologisme)

DECOLETÁRE s.f. Acţiunea de a decoleta. ♦ Operaţie de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor. ♦ (Tehn.) Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. [< decoleta].
(Dicţionar de neologisme)

DECOLETÁ vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul² împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr. décolleter)
(Marele dicţionar de neologisme)

decoletá (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. decoletéz, 3 sg. şi pl. decoleteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decoletáre (tehn.) s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
(Dicţionar ortografic al limbii române)