DESCENDÉNT, -Ă, descendenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S.m. şi f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaş. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESCENDÉNŢĂ, descendenţe, s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmaşi. – Din fr. descendance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESCENDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCENDÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaş. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCENDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generaţii; filiaţie. 2) Totalitate de descendenţi; ansamblu de urmaşi; posteritate. [G.-D. descendenţei] /<fr. descendance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. şi f. Urmaş. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].
(Dicţionar de neologisme)
DESCENDÉNŢĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. Totalitatea urmaşilor; urmaşi; posteritate. [< fr. descendance].
(Dicţionar de neologisme)
DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. o nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaş. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESCENDÉNŢĂ s. f. 1. înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. totalitatea urmaşilor; posteritate. (< fr. descendance)
(Marele dicţionar de neologisme)
descendént adj. m., s. m., pl. descendénţi; f. sg. descendéntă, pl. descendénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
descendénţă s. f., g.-d. art. descendénţei; pl. descendénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaş. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.
(Dicţionar de sinonime)
DESCENDÉNŢĂ s. filiaţie, linie, succesiune. (Urmaş în ~ bărbătească.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Descendent ≠ ascendent
(Dicţionar de antonime)
Descendenţă ≠ ascendenţă
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESCENDÉNŢĂ, descendenţe, s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmaşi. – Din fr. descendance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCENDÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaş. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCENDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generaţii; filiaţie. 2) Totalitate de descendenţi; ansamblu de urmaşi; posteritate. [G.-D. descendenţei] /<fr. descendance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. şi f. Urmaş. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].
(Dicţionar de neologisme)
DESCENDÉNŢĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. Totalitatea urmaşilor; urmaşi; posteritate. [< fr. descendance].
(Dicţionar de neologisme)
DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. o nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaş. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESCENDÉNŢĂ s. f. 1. înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. totalitatea urmaşilor; posteritate. (< fr. descendance)
(Marele dicţionar de neologisme)
descendént adj. m., s. m., pl. descendénţi; f. sg. descendéntă, pl. descendénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
descendénţă s. f., g.-d. art. descendénţei; pl. descendénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaş. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.
(Dicţionar de sinonime)
DESCENDÉNŢĂ s. filiaţie, linie, succesiune. (Urmaş în ~ bărbătească.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Descendent ≠ ascendent
(Dicţionar de antonime)
Descendenţă ≠ ascendenţă
(Dicţionar de antonime)