desenul
DESÉN, desene, s.n. l. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafaţă plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de maşini etc.) prin desen (1), în scopul fabricării lor. 3. Planul unei construcţii. 4. Ornamentaţia unei cusături. [Pl. şi: desenuri. – Var.: desémn s.n.] – Din fr. dessin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESÉN ~e n. 1) Reprezentare grafică pe o suprafaţă a unor obiecte sau a unor fiinţe. ♢ ~ liber desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente. ~ tehnic desen care reprezintă la scară planul unei construcţii, al unei piese sau al unui organ de maşină. 2) Arta sau tehnica unei astfel de reprezentări. 3) Ornamentaţie a unei cusături. /<fr. dessin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
desén (-ne), s.n. – Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri etc. Var. desemn. Fr. dessin. Var., prin falsă analogie cu semn. – Der. desena (var. desemna), vb. (a executa un desen); desenator, s.m. (persoană care desemnează).
(Dicţionarul etimologic român)
DESÉN s.n. 1. Prezentare grafică a unui obiect printr-o îmbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ♢ Desen liber = desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente; desen tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcţii etc.; desene animate = înşiruire de desene care reprezintă fazele unei mişcări şi care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinţe vii cinematografice. V. animaţie. 2. Arta şi tehnica de a desena. 3. Planul unei construcţii. 4. Ornamentaţia unei ţesături. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].
(Dicţionar de neologisme)
DESÉN s. n. 1. reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj prin linii, puncte, pete etc. 2. arta sau tehnica de a desena. o ~ tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcţii etc. 3. planul unei construcţii. ♢ (fig.) schiţă, plan (al unei lucrări). 4. (fig.) contur, linie, profil. 5. ornamentaţia unei ţesături. (< fr. dessin)
(Marele dicţionar de neologisme)
desén s. n., pl. deséne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESÉN ~e n. 1) Reprezentare grafică pe o suprafaţă a unor obiecte sau a unor fiinţe. ♢ ~ liber desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente. ~ tehnic desen care reprezintă la scară planul unei construcţii, al unei piese sau al unui organ de maşină. 2) Arta sau tehnica unei astfel de reprezentări. 3) Ornamentaţie a unei cusături. /<fr. dessin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
DESÉN s.n. 1. Prezentare grafică a unui obiect printr-o îmbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ♢ Desen liber = desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente; desen tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcţii etc.; desene animate = înşiruire de desene care reprezintă fazele unei mişcări şi care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinţe vii cinematografice. V. animaţie. 2. Arta şi tehnica de a desena. 3. Planul unei construcţii. 4. Ornamentaţia unei ţesături. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].
(Dicţionar de neologisme)
DESÉN s. n. 1. reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj prin linii, puncte, pete etc. 2. arta sau tehnica de a desena. o ~ tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcţii etc. 3. planul unei construcţii. ♢ (fig.) schiţă, plan (al unei lucrări). 4. (fig.) contur, linie, profil. 5. ornamentaţia unei ţesături. (< fr. dessin)
(Marele dicţionar de neologisme)
desén s. n., pl. deséne
(Dicţionar ortografic al limbii române)