dihanie

DIHÁNIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Fiinţă ciudată, monstruoasă; namilă, monstru. 3. Fiinţă, vietate. [Pl. şi: dihanii] – Din sl. dyhanije „răsuflare”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIH//ÁNIE ~ănii f. 1) Animal sălbatic; jigodie; jiganie; jivină; lighioană. 2) Fiinţă imaginară de dimensiuni mari şi neproporţionate; namilă; monstru. 3) pop. Fiinţă vie; vietate. [Art. dihania; G.-D. dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanije
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dihánie (dihắnii), s.f. – 1. (Înv.) Fiinţă, animal, vietate. – 2. (Banat) Mulţime, lume. – 3. Fiară, lighioană. – 4. Monstru. Sl. dychanije „respiraţie, spirit” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea). Cf. bîzdîganie, duh. Cihac, II, 95, se referă greşit la sl. divŭ „minune”, sb., cr. divni „monstru”.
(Dicţionarul etimologic român)

dihánie s. f. (sil. -ni-e), art. dihánia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihánii; pl. dihănii, art. dihăniile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIHÁNIE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare.
(Dicţionar de sinonime)

DIHÁNIE s. v. fiară.
(Dicţionar de sinonime)