disimilație
[Sinonime]
DISIMILÁŢIE, disimilaţii, s.f. (Fon.) Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISIMILÁŢI//E ~i f. lingv. Fenomen fonetic care constă în modificarea sau omisiunea unui sunet dintr-un cuvânt sub acţiunea altui sunet asemănător sau identic (din acelaşi cuvânt). [Art. disimilaţia; G.-D. disimilaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dissimilation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DISIMILÁŢIE s.f. Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa unui alt sunet identic sau asemănător din acelaşi cuvânt. [Gen. -iei, var. disimilaţiune s.f. / cf. fr. dissimilation].
(Dicţionar de neologisme)
DISIMILÁŢIE s. f. modificare ori dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa unui alt sunet identic sau asemănător din acelaşi cuvânt. (< fr. dissimilation)
(Marele dicţionar de neologisme)
disimiláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disimiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disimiláţiei; pl. disimiláţii, art. disimiláţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISIMILÁŢIE s. v. disimilare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISIMILÁŢI//E ~i f. lingv. Fenomen fonetic care constă în modificarea sau omisiunea unui sunet dintr-un cuvânt sub acţiunea altui sunet asemănător sau identic (din acelaşi cuvânt). [Art. disimilaţia; G.-D. disimilaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dissimilation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DISIMILÁŢIE s. f. modificare ori dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa unui alt sunet identic sau asemănător din acelaşi cuvânt. (< fr. dissimilation)
(Marele dicţionar de neologisme)
disimiláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disimiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disimiláţiei; pl. disimiláţii, art. disimiláţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISIMILÁŢIE s. v. disimilare.
(Dicţionar de sinonime)