ESCÓRTĂ, escorte, s.f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmaţi care însoţesc pe deţinuţi pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoţesc pe înalţii demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoţesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerţ (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoţi un deţinut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoţi o persoană care deţine un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoţi (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerţ (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESCÓRT//Ă ~e f. 1) Grup de oameni înarmaţi care însoţesc un deţinut, păzindu-l să nu evadeze. 2) Grup de persoane care însoţesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suită; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escortează nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ESCORT//Á ~éz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoţi. 2) (deţinuţi) A ţine sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmaţi, trupă înarmată care însoţeşte pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formaţie de nave sau de avioane de luptă care însoţesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].
(Dicţionar de neologisme)
ESCORTÁ vb. I. tr. A însoţi (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoţi un deţinut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoţi nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].
(Dicţionar de neologisme)
ESCÓRTĂ s. f. 1. grup de oameni înarmaţi, trupă care însoţeşte pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formaţie de (aero)nave de luptă care însoţeşte un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului. (< fr. escorte)
(Marele dicţionar de neologisme)
ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoţi, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoţi, a întovărăşi. (< fr. escorter)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea escortă expr. (glum.) 1. a fi căsătorit. 2. a avea copii (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
escortă, escorte s.f. (intl.) complice al unui infractor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
escortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. şi pl. escorteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ESCÓRTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) şupă. (Îl duce sub ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ESCORTÁ vb. a însoţi. (A ~ un deţinut.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoţi un deţinut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoţi o persoană care deţine un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoţi (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerţ (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ESCORT//Á ~éz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoţi. 2) (deţinuţi) A ţine sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmaţi, trupă înarmată care însoţeşte pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formaţie de nave sau de avioane de luptă care însoţesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].
(Dicţionar de neologisme)
ESCORTÁ vb. I. tr. A însoţi (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoţi un deţinut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoţi nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].
(Dicţionar de neologisme)
ESCÓRTĂ s. f. 1. grup de oameni înarmaţi, trupă care însoţeşte pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formaţie de (aero)nave de luptă care însoţeşte un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului. (< fr. escorte)
(Marele dicţionar de neologisme)
ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoţi, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoţi, a întovărăşi. (< fr. escorter)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea escortă expr. (glum.) 1. a fi căsătorit. 2. a avea copii (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
escortă, escorte s.f. (intl.) complice al unui infractor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
escortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. şi pl. escorteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ESCÓRTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) şupă. (Îl duce sub ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ESCORTÁ vb. a însoţi. (A ~ un deţinut.)
(Dicţionar de sinonime)