ester
ESTÉR, esteri, s.m. Combinaţie organică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între un alcool şi un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din fr. ester.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESTÉR ~i m. Compus chimic rezultat dintr-un alcool şi un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apă. /<fr. ester, germ. Ester
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ESTÉR s.m. Compus chimic format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. [< fr. ester, germ. Ester].
(Dicţionar de neologisme)
ESTÉR s. m. compus chimic rezultat prin acţiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de apă. (< fr. ester, germ. Ester)
(Marele dicţionar de neologisme)
estér s. m., pl. estéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESTÉR ~i m. Compus chimic rezultat dintr-un alcool şi un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apă. /<fr. ester, germ. Ester
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ESTÉR s. m. compus chimic rezultat prin acţiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de apă. (< fr. ester, germ. Ester)
(Marele dicţionar de neologisme)
estér s. m., pl. estéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)