fenice

FENÍCE s.m. v. fenix.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÉNIX s.m. (Mitol.; în sintagma) Pasărea fenix = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume şi care, când îşi simţea sfârşitul aproape (o dată la 500 de ani), se arunca în foc şi renăştea din propria ei cenuşă, ca simbol al reînnoirii veşnice. [Scris şi: phoenix. – Var.: (înv.) feníce s.m.] – Din fr. phénix, lat. phoenix.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÉNIX m. mit. 1): Pasărea ~ pasăre fabuloasă, imaginată ca un vultur, care, conform legendei, spre sfârşitul vieţii se arunca în foc şi renăştea din propria cenuşă. 2) Persoană superioară, unică în felul său. 3) Simbol al reînnoirii eterne. /<fr. phénix, lat. phoenix
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÉNIX s.m. 1. Pasăre legendară, imaginată ca un vultur cu penele de aur şi de purpură, despre care se credea că renaşte din propria ei cenuşă, fiind socotită drept simbol al primenirii, al reînnoirii veşnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic în genul său, de mare valoare. 2. Palmier, plantă de apartament. [< fr. phénix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].
(Dicţionar de neologisme)

fénix s. m., pl. fénicşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)