fluometru
FLUOMÉTRU, fluometre, s.n. Instrument folosit pentru măsurarea debitelor de fluide. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLUOMÉTR//U ~e n. Instrument pentru măsurarea debitului unui fluid care trece printr-o conductă. [Sil. flu-o-] /<fr. fluometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLUOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea debitelor de fluide în curgere. [Pron. flu-o-. / < fr. fluomètre].
(Dicţionar de neologisme)
FLUOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea debitelor de fluide. (< fr. fluomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
fluométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluométrul; pl. fluométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLUOMÉTR//U ~e n. Instrument pentru măsurarea debitului unui fluid care trece printr-o conductă. [Sil. flu-o-] /<fr. fluometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FLUOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea debitelor de fluide. (< fr. fluomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
fluométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluométrul; pl. fluométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)