fundamentat

FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente ştiinţifice. – Din fundament. Cf. germ. f u n d a m e n t i e r e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FUNDAMENT//Á ~éz tranz. (teorii, concepţii etc.) A sprijini pe un solid fundament ştiinţific. /Din fundament
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FUNDAMENTÁ vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente ştiinţifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament].
(Dicţionar de neologisme)

FUNDAMENTÁ vb. tr. a pune baze temeinice, a consolida. ♢ a demonstra cu elemente ştiinţifice (o idee, o teorie). (< germ. fundamentieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

fundamentá vb., ind. prez. 1 sg. fundamentéz, 3 sg. şi pl. fundamenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FUNDAMENTÁ vb. 1. v. baza. 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)
(Dicţionar de sinonime)

FUNDAMENTÁT adj. îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântat. (Are obiecţii ~; o scuză ~.)
(Dicţionar de sinonime)