fânaţ

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori şi legume; p. ext. despre oameni) A-şi pierde prospeţimea; a se trece, a se ofili, a se veşteji. – Din fr. faner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FANÁT, -Ă, fanaţi, -te, adj. (Despre flori şi legume; p. ext. despre oameni) Care şi-a pierdut prospeţimea; trecut², ofilit, veştejit. – V. fana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂNÁŢ, fânaţuri, s.n. (Pop.) 1. Fâneaţă. 2. Fân. [Pl. şi: fânaţe] – Lat *fenacium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FAN//Á ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FAN//Á se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori şi unele legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. /<fr. faner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veşteji. [< fr. faner].
(Dicţionar de neologisme)

FANÁT, -Ă adj. Ofilit, vestejit, trecut. [Cf. fr. fané].
(Dicţionar de neologisme)

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veşteji. (< fr. faner)
(Marele dicţionar de neologisme)

faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. şi pl. faneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fanát adj m., pl. fanáţi; f. sg. fanátă, pl. fanáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fânáţ s. n., pl. fânáţuri/fânáţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veşteji. (O femeie care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FANÁT adj. trecut, (fig.) ofilit, veşted, veştejit. (O femeie ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FÂNÁŢ s. cositură, fâneaţă, (Transilv. şi Ban.) prat. (Loc de ~.)
(Dicţionar de sinonime)