geodezie
GEODEZÍE s.f. Ştiinţă aplicată care se ocupă cu studiul formei şi al dimensiunilor Pământului, cu tehnica măsurării şi a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeţei lui. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GEODEZÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul formelor de relief de pe Pământ şi de prezentare a acestora pe planuri şi hărţi. /<fr. géodesie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GEODEZÍE s.f. Ştiinţă aplicată care studiază forma şi dimensiunile Pământului şi întocmirea hărţilor cu ajutorul unor operaţii geometrice şi trigonometrice. [Gen. -iei. / < fr. géodésie, cf. gr. ge – pământ, daiein – a împărţi].
(Dicţionar de neologisme)
GEODEZÍE s. f. ştiinţă aplicată care studiază forma şi dimensiunile Pământului, pentru întocmirea hărţilor şi planurilor. (< fr. géodésie)
(Marele dicţionar de neologisme)
geodezíe s. f. (sil. ge-o-), art. geodezía, g.-d. geodezíi, art. geodezíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GEODEZÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul formelor de relief de pe Pământ şi de prezentare a acestora pe planuri şi hărţi. /<fr. géodesie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GEODEZÍE s. f. ştiinţă aplicată care studiază forma şi dimensiunile Pământului, pentru întocmirea hărţilor şi planurilor. (< fr. géodésie)
(Marele dicţionar de neologisme)
geodezíe s. f. (sil. ge-o-), art. geodezía, g.-d. geodezíi, art. geodezíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)