ghionoaie

GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s.f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o- – Var.: gheonoáie, gheunoáie s.f.] – Cf. alb. g j o n „cucuvea”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIONÓI, ghionoaie, s.n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuţită la unul dintre capete şi în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHION//OÁIE ~ói f. pop. Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj viu colorat, având cioc puternic, cu ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit pentru a căuta insecte; ciocănitoare. [G.-D. ghionoii şi ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHION//ÓI ~oáie n. Târnăcop cu un braţ lung şi ascuţit la un capăt, iar cu celălalt în formă de ciocan, folosit în lucrări miniere. /Din chionoaie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghionoáie s. f. (sil. ghi-o-), art. ghionoáia, g.-d. art. ghionóii/ghionoáiei; pl. ghionói/ghionoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghionói (instrument) s. n. (sil. ghi-o-), pl. ghionoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghionoáie, ghionói, s.f. (pop.) 1. ciocănitoare. 2. (fig.) muiere rea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
GHIONOÁIE s. v. ciocănitoare.
(Dicţionar de sinonime)

GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. şi Transilv.) sapă, (prin Transilv.) ştioacă. (~ se foloseşte la lucrările de abataj.)
(Dicţionar de sinonime)