hățuit
[Sinonime]
HĂŢUÍ, hăţuiesc, vb. IV. Tranz. A mâna caii (cu ajutorul hăţurilor). ♦ Fig. A frâna, a stăpâni. – Hăţ1 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HĂŢU//Í ~iésc tranz. 1) (mai ales cai) A ţine în hăţ. 2) fig. (persoane) A determina să se comporte conform cerinţelor. /hăţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
hăţuí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. hăţuiésc, imperf. 3 sg. hăţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăţuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HĂŢUÍ vb. v. înfrâna, reţine, struni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HĂŢU//Í ~iésc tranz. 1) (mai ales cai) A ţine în hăţ. 2) fig. (persoane) A determina să se comporte conform cerinţelor. /hăţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HĂŢUÍ vb. v. înfrâna, reţine, struni.
(Dicţionar de sinonime)