imputație

IMPUTÁŢIE, imputaţii, s.f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde lucrează; (concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din fr. imputation, lat. imputatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPUTÁŢI//E ~i f. 1) v. A IMPUTA. 2) Măsură prin care cineva este obligat să plătească o despăgubire (unei organizaţii, instituţii etc.). 3) Sumă care trebuie plătită de cineva în conformitate cu o astfel de măsură. [G.-D. imputaţiei] /<lat. imputatio, ~onis, fr. imputation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPUTÁŢIE s.f. 1. Învinovăţire; reproş. 2. Obligaţie de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituţii unde activează cineva; (concr.) sumă de bani plătită în acest scop. [Gen. -iei, var. imputaţiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio].
(Dicţionar de neologisme)

IMPUTÁŢIE s. f. 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovăţire; reproş. 2. imputare (II); sumă plătită. (< fr. imputation, lat. imputatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

imputáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. imputáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. imputáţiei; pl. imputáţii, art. imputáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IMPUTÁŢIE s. v. reproş.
(Dicţionar de sinonime)