incursiune

INCURSIÚNE, incursiuni, s.f. 1. (Mil.) Acţiune de cercetare, de mică amploare, executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul obţinerii unor informaţii, distrugerii unor obiective, capturării de prizonieri, de documente etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porţiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu făcut de cineva într-un subiect străin de preocupările obişnuite, de tema tratată. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCURSIÚN//E ~i f. 1) mil. Pătrundere prin surprindere şi de scurtă durată a unor forţe armate străine pe teritoriul unui stat (cu scop de cercetare). 2) Abordare (momentană) a unui subiect străin temei tratate, preocupărilor obişnuite. [Sil. -si-u-] /<fr. incursion, lat. incursio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCURSIÚNE s.f. 1. Pătrundere de scurtă durată a unor forţe armate într-un teritoriu sau într-un spaţiu aerian străin; atac prin surprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, pentru luare de prizonieri sau de informaţii etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porţiunea de teren a adversarului. 2. (Fig.) Abordare a unui subiect străin de preocupările obişnuite, de tema tratată. [Pron. -si-u-. / cf. fr. incursion, lat. incursio].
(Dicţionar de neologisme)

INCURSIÚNE s. f. 1. pătrundere de scurtă durată a unor forţe armate printr-un teritoriu sau spaţiu aerian străin; atac prin suprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, luare de prizonieri sau de informaţii etc. ♢ (sport) pătrundere în porţiunea de teren a adversarului. 2. (fig.) abordare a unui subiect străin de preocupările obişnuite, de tema tratată. (< fr. incursion, lat. incursio)
(Marele dicţionar de neologisme)

incursiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. incursiúnii; pl. incursiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)