leorbăi

LEORBĂÍ, leorbăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. – Leoarbă + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEORBẮU, leorbăi, s.m. (Reg) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LEORBĂ//Í ~iésc intranz. fam. A vorbi mult şi fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi; a lehăi. /leoarbă + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEORBẮ//U ~i m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească şi să dea în vileag orice. /v. a leorbăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

leorbăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorbăiésc/leórbăi, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. leorbăiáscă/leórbăie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

leorbău s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LEORBĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)

LEORBĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreţ.
(Dicţionar de sinonime)