lignit
LIGNÍT1 s.n. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă, sfărâmicios. – Din fr. lignite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LIGNIT2, -Ă v. lihnit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LIGNÍT n. Cărbune natural de calitate inferioară. /<fr. lignite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LIGNÍT s.n. Cărbune natural (inferior huilei), cafeniu sau brun şi sfărâmicios. [< fr. lignite].
(Dicţionar de neologisme)
LIGNÍT s. n. cărbune natural (inferior huilei), de culoare cafenie-brună, sfărâmicios, cu putere calorică relativ mică. (< fr. lignite)
(Marele dicţionar de neologisme)
lignít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LIGNIT2, -Ă v. lihnit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LIGNÍT s.n. Cărbune natural (inferior huilei), cafeniu sau brun şi sfărâmicios. [< fr. lignite].
(Dicţionar de neologisme)
LIGNÍT s. n. cărbune natural (inferior huilei), de culoare cafenie-brună, sfărâmicios, cu putere calorică relativ mică. (< fr. lignite)
(Marele dicţionar de neologisme)
lignít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)