linişte
[Sinonime]
LÍNIŞTE s.f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ♢ Loc. adv. În linişte = liniştit, netulburat. – Lin + suf. -işte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LÍNIŞT//E f. 1) Lipsă de zgomot; tăcere. ♢ A păstra ~ea a nu face zgomot. ~ şi pace a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înţelegere. 2) fig. (despre stările sufleteşti) Lipsă de gălăgie, de zbucium; pace. [G.-D. liniştii] /lin + suf. ~işte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
línişte s. f., g.-d. art. líniştii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LÍNIŞTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. şi Olt.) tacă, (înv.) silenţiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) ţist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. şi reg.) paos, (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Linişte ≠ agitaţie, gălăgie, nelinişte, zbucium, zgomot, vacarm
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LÍNIŞT//E f. 1) Lipsă de zgomot; tăcere. ♢ A păstra ~ea a nu face zgomot. ~ şi pace a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înţelegere. 2) fig. (despre stările sufleteşti) Lipsă de gălăgie, de zbucium; pace. [G.-D. liniştii] /lin + suf. ~işte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LÍNIŞTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. şi Olt.) tacă, (înv.) silenţiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) ţist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. şi reg.) paos, (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Linişte ≠ agitaţie, gălăgie, nelinişte, zbucium, zgomot, vacarm
(Dicţionar de antonime)