maghiara

MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparţine Ungariei sau populaţiei ei; privitor la Ungaria sau la populaţia ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. – Din magh. magyar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGHIÁR¹ ~ă (~i, ~e) Care aparţine Ungariei sau populaţiei ei; din Ungaria; unguresc; ungar. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAGHIÁR² ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAGHIÁRĂ f. mai ales art. Limba maghiară. [G.-D. maghiarei] /<ung. magyar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

maghiár s. m., adj. m. (sil. -ghiar), pl. maghiári; f. sg. maghiáră, g.-d. art. maghiárei, pl. maghiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

maghiáră (limba) s. f. (sil. -ghia-), g.-d. art. maghiárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MAGHIÁR s., adj. 1. s. v. ungur. 2. adj. ungar, unguresc. (Statul ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MAGHIÁRĂ s. unguroaică.
(Dicţionar de sinonime)