maimuță
[Sinonime]
MAIMÚŢĂ, maimuţe, s.f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformaţia exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente şi sociabile, cu un spirit de imitaţie foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obişnuieşte să imite pe alţii. – Cf. ngr. m a i m ú, tc. m a y m u n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAIMÚŢ//Ă ~e f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configuraţia corpului asemănătoare cu cea a omului, care trăieşte în Asia, Africa şi America de Sud. 2) fig. depr. Persoană care obişnuieşte să imite pe alţii. 3) depr. Om urât. [G.-D. maimuţei] /<ngr. maimú, turc. maymun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
maimúţă (maimúţe), s.f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuţă. – 3. Fmeie uşoară. – Var. (Mold.) momiţă, (înv.) moimiţă, moniţă, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuţă, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Şeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă şovăire, este maimuţă, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuţi, vb. (a imita); maimuţări, vb. (a imita); maimuţărie (var. maimuţăreală), s.f. (imitaţie ridicolă, contrafacere, simulacru); momiţi (var. moniţări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momiţărie (var. moniţărie), s.f. (Mold., imitaţie); maimuţăresc, adj. (ca de maimuţă).
(Dicţionarul etimologic român)
coadă de maimuţă expr. (glum.) simbolul utilizat în codificarea adreselor de email. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
maimúţă s. f., g.-d. art. maimúţei; pl. maimúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MAIMÚŢĂ s. (ZOOL.) (înv. şi reg.) moimă, (Ban. şi Transilv.) maimucă, (înv.) simie. (Gorila este o ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MAIMÚŢĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAIMÚŢ//Ă ~e f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configuraţia corpului asemănătoare cu cea a omului, care trăieşte în Asia, Africa şi America de Sud. 2) fig. depr. Persoană care obişnuieşte să imite pe alţii. 3) depr. Om urât. [G.-D. maimuţei] /<ngr. maimú, turc. maymun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
coadă de maimuţă expr. (glum.) simbolul utilizat în codificarea adreselor de email. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
maimúţă s. f., g.-d. art. maimúţei; pl. maimúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MAIMÚŢĂ s. (ZOOL.) (înv. şi reg.) moimă, (Ban. şi Transilv.) maimucă, (înv.) simie. (Gorila este o ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MAIMÚŢĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.
(Dicţionar de sinonime)