matematică

MATEMÁTIC², -Ă, matematici, -ce, adj. Care se referă la matematică, care ţine de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, it. matematico.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATEMÁTIC¹, matematici, s.m. (Înv.) Matematician. – Din it. matematico, germ. Mathematikus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATEMÁTICĂ, matematici, s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul mărimilor, al relaţiilor cantitative şi al formelor spaţiale (cu ajutorul raţionamentului deductiv). – Din lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATEMÁTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de matematică; bazat pe principiile matematicii. 2) Care vădeşte o exactitate riguroasă. Precizie ~că. /<fr. mathématique, it. matematico
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATEMÁTIC² adv. Cu mare precizie. /<fr. mathématique, it. matematico
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATEMÁTI//CĂ ~ci f. Ştiinţă care studiază mărimile, relaţiile cantitative şi formele spaţiale, ce pot fi calculate şi măsurate. [G.-D. matematicii] /<lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦ adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch < lat. mathematicus].
(Dicţionar de neologisme)

MATEMÁTICĂ s.f. Ştiinţă care studiază mărimile, relaţiile cantitative şi formele spaţiale. [Cf. lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique].
(Dicţionar de neologisme)

MATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ♢ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. ştiinţă care studiază mărimile, relaţiile cantitative şi formele spaţiale cu ajutorul raţionamentului deductiv, entităţile de natură abstractă, precum şi relaţiile dintre acestea. (< fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)
(Marele dicţionar de neologisme)

matemátic adj. m., pl. matemátici; f. sg. matemátică, pl. matemátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

matemátic (matematician) s. m., pl. matemátici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

matemátică (ştiinţa) s. f., g.-d. art. matemáticii; pl. matemátici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MATEMÁTIC adj. (înv.) matematicesc. (Operaţie ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MATEMÁTIC adv. v. exact, fix, precis, punct.
(Dicţionar de sinonime)

MATEMÁTIC s. v. astrolog, matematician.
(Dicţionar de sinonime)