minunare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MINUNÁ, minunez, vb. I. Refl. şi tranz. A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ Refl. A-şi manifesta mirarea, admiraţia, surpriza; a se mira mult. – Din minune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINUNÁRE, minunări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – V. minuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MINUN//Á ~éz tranz. A impresiona prin ceva neprevăzut; a surprinde; a uimi; a mira. ~ lumea. /Din minune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MINUN//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de admiraţie; a rămâne profund impresionat; a se uimi; a se mira. /Din minune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

minuná vb., ind. prez. 1 sg. minunéz, 3 sg. şi pl. minuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

minunáre s. f., g.-d. art. minunării; pl. minunări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MINUNÁ vb. 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.) 2. v. uimi. 3. v. extazia.
(Dicţionar de sinonime)

MINUNÁRE s. v. uimire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi min minu minun minuna

Cuvinte se termină cu literele: re are nare unare nunare